Gândacii sunt insecte din ordinul Blattodea, care în natură este reprezentat pe tot globul de circa 4000 de specii din care doar circa 40 de specii actuale sinantrope sunt ținta măsurilor de combatere prin operațiuni de dezinsecție.

Gândacii sunt printre cei mai comuni dăunători din multe case si diferite tipuri de clădiri.

Noaptea caută mâncare în bucătării, locuri de depozitare a alimentelor, coșuri de gunoi, scurgeri și canalizări.

Anumiți gândaci sunt considerați a fii dăunători datorită obiceiurilor murdare și a mirosului urât generat.

Unele persoane pot devenii alergice la gândaci după expunerea frecventă iar pentru prevenirea acestei neplăceri este recomandat a se face preventiv câte o dezinsecție, periodic.

Gândacii pot juca uneori un rol de purtatori ai bolilor intestinale, cum ar fi diareea, dizenteria, febra tifoidă și holera.

Deși există puține dovezi care sa lege gandacii de focare specifice de boală, s-a demonstrat că poartă salmonella typhimurium, entamoeba histolytica si virusul poliomielitei, fiind considerați o sursă de alergeni și declanșatori ai astmului.

Majoritatea gândacilor produc un miros repulsiv care poate fi detectat în zonele infestate iar vizualizarea gândacilor poate provoca suferințe psihologice sau emoționale considerabile la unii indivizi (fobii), marcând condiții insalubre. Nu mușcă, dar au spini masivi pe picioare care pot zgâria.

Gândacii tind să prefere un habitat umed și cald deoarece majoritatea sunt de origine tropicală. Deși unele specii de gândaci tropicali se hrănesc doar cu vegetație, gândacii de interes pentru sănătatea publică sunt în mod obișnuit detritivori, putând utiliza orice sursă de hrană cu hidrați de carbon. Din acest motiv, înainte de a realiza orice intervenție de dezinsecție se impune o igienizare minuțioasă a spațiului ce urmează a fi tratat.

Aparatul bucal este adaptat pentru rupt, mestecat și supt. Aceștia tind să se ascundă în crăpături și fisuri și se pot deplasa liber prin spații din și pe perete,

instalații sanitare și alte instalații utilitare.

Intrarea în clădire este adesea realizată prin alimente, cutii, saci alimentari, alimente pentru animale și bunuri de uz casnic transportate în interior.

Gândacii vor intra in clădirile oamenilor în căutare de adăpost, apă și hrană.

Depun ouă protejate de un înveliș rezistent comun-ootecă ce poate fi purtată câteva zile de femelă până i se gasește un loc potrivit, adăpostit, umed, fisuri, mici crevașe, întotdeauna aproape de o sursă permanentă de hrană.

Ooteca protejează ouălele de intemperii și de insecticide. Din ouă ies nimfe de dimensiuni mai mici asemanatoare cu adultul dar fără structuri pentru reproducere, capabile de deplasare și hrănire. După mai multe etape de năpârliri, devin adulți capabili de reproducere.

Ooteca este greu de tratat cu insecticide, acestea din urmă putând fii inactive, mai ales pe suprafețe umede până la momentul în care ies nimfele.

De aceea, în ultimi ani se utilizează în activitatea de dezinsecție produse biocide cu hormoni juvenili pentru combaterea multor insecte deoarece au toxicitate scăzută la vertebrate, o acțiune biologica foarte specifică și au capacitatea de a perturba cresterea și reproducerea insectelor, fiind o alternativă bună pentru utilizarea în medii casnice și publice.

Speciile de gândaci, de interes pentru sănătatea publică în România, deci și în Constanța sunt, blatta orientalis, care este gândacul negru de bucatarie. Acesta are circa 22-27 mm, culoare brună închis sau neagră. Ooteca poate conține aproximativ 16 ouă din care eclozează nimfe.

După mai multe năpârliri, în circa un an de la eclozare devin adulți. Blatta orientalis este comună in aer liber și trăieste in zone umede și umbroase de lângă sol sau orice altă zonă conținând resturi de alimente. Adesea v-a căuta refugiu în interior la răcirea vremii, tolerând temperaturi relativ scăzute.

Cele mai comune zone pentru a gâsii blatella orientalis sunt subsoluri, zone între sol și fundație, sub trotuare, în conducte de canalizare și sub chiuvete sau orice alta zonă umedă și rece din casă. Se poate deplasa pe conducte. În afara casei acestea agregă uneori lângă sau sub pubele de gunoi.

Specia tinde să fie sezonieră, adulții apărând primavara și vara. Minim în aceste perioade din an se impun intervenții preventive sau curative de dezinsecție.

Blatella Germanica– gandacul roșu de bucătărie, este mai mic decât cel negru, are culoare roșcată la maturitate și două dungi brun închise pe torace.

Fiecare femelă poate produce în cursul vieții între patru și opt ooteci membranoase, conținând fiecare trei zeci, patru zeci de ouă, din care vor ecloza în una sau doua zile în condiții favorabile de temperatură și umiditate nimfe care vor devenii adulți dupa șase sau șapte năpârliri.

Adulții trăiesc patru sau cinci luni, pot infesta tufișuri și plante de gradină sau se pot adăposti în coronament.

Periplaneta Americană este o specie termofilă cu răspândire strict legată de spații urbane și construcții încălzite.

Insecta matură este de culoare roșiatică și crește până la o lungime de patru centimetri.

Nimfele sunt albe când ies pentru prima dată din ou și devin la următoarele năpârliri cenușii, în cele din urmă întunecându-se la un maro roșiatic, cu aripi subdezvoltate. Ooteca conține paisprezece sau două zeci și opt de ouă, din care, în funcție de temperatura mediului eclozează la treizeci, șaizeci de zile, nimfele.

După nouă năpârliri, femelele și circa treisprezece năpârliri, masculii ating stadiul de adult. Femelele pot produce treizeci de ooteci pe durata vieții, motiv pentru care operațiunea de dezinsecție devine o necesitate.

https://www.facebook.com/bremer.ro/

 

https://bremer.ro/#dezinsectie